În anul 1866, sculptorul în lemn, bavarezul Martin Stöhr (1819-1896) l-a însoţit în România pe prinţul Carol I de Hohenzollern, iar după doi ani a fost numit „sculptorul Casei princiare din România”. Stöhr lucrase o perioadă la castelul Sigmaringen pentru Carol I, recomandat fiind de către regele (apoi împăratul) Wilhelm I al Prusiei. Tânărul Stöhr condusese lucrările de tâmplărie de la castelul acestuia, Babelsberg din Germania.

În România a lucrat în slujba regelui Carol I timp de 30 de ani, atât pentru Palatul Regal din Bucureşti, cât mai ales, pentru reşedinţa de vară a acestuia, castelul Peleş, unde a deţinut funcţia de director al lucrărilor de construcţie şi amenajare.

Idealul artistic al sculptorului a fost creaţia Renaşterii germane, trăsăturile acestui stil fiind regăsite în toate lucrările sale de ebenisterie. Din păcate, numeroase piese de mobilier, lambriuri, uşi si portaluri, au dispărut de la Palatul regal, o dată cu incendiul din anul 1926.

Mobilier de o rafinată compoziţie artistică se păstrează în Castelul Peleş, precum şi lucrarea de o mare măiestrie şi minuţiozitate, uşa sculptată în lemn a intrării de onoare.

Foarte personalizate, mobilele lui Stöhr se caracterizează prin abundenţă ornamentală. Sculptura desăvârşită şi ştiinţa folosirii unei asimetrii volumetrice, cu altoreliefuri şi ronde-bosse-uri conferă pieselor în stil Renaştere germană, o notă esenţial barocă.

Pentru serviciul credincios şi talentul său, sculptorul şi arhitectul Martin Stöhr a fost distins cu mai multe ordine şi medalii: Carol I i-a decernat ordinul Steaua României în grad de cavaler, ordinul Coroanei în grad de ofiţer, iar prinţul Karl Anton de Hohenzollern, i-a înmânat Medalia de Aur . De la regele Suediei va primi ordinul regal Wasa, iar împăratul Austro-Ungariei îi va inmâna Crucea de cavaler al ordinului Franz Josef.