Armura ecvestră de turnir din colecţia Muzeului National Peleş se presupune că a fost adusă de către regale Carol I din colecţia tatălui său, de la castelul Sigmaringen şi figurează în catalogul armelor întocmit de austriacul Julius Scheűrer, la capitolul II, dedicat armeor europene – “Harnaşamente”. Angajat de rege cu acest scop, Julius Scheürer elaborează către 1914, Verzeichnis der Waffensammlung Seiner Majestät König Karl I von Rumänien, lucrare rămasă însă în manuscris, care cuprinde mai multe mape ce urmăresc împărţirea tradiţională a colecţiei: arme de paradă, arme de vânătoare şi de luptă, arme de foc, arme albe si armuri de cavaleri. Fişele sunt însoţite fiecare de câte un desen în peniţă, care redă cu meticulozitate toate detaliile pieselor. Ca o anexă la catalog, Scheürer a mai scris şi un Register zum Inventar der Waffensammlung in dem Rumänischne Königsschloße Pelesch (Wien 1913). Armura ecvestră de turnir se compune din armura de cavaler şi armura pentru cal, împreună cu o lance de turnir şi un buzdugan de oblânc, conform catalogului Scheürer. Tot ansamblul este montat pe manechine, din lemn pentru cavaler şi ipsos pentru cal. Armura pentru cavaler este completă şi cuprinde o cască tip “armet” pentru protejarea capului şi armura pentru corp, care are în componenţa sa un grumăjer lat, format din două plăci din oţel evazate, cuirasa formată din pieptar şi spătar cu margini roluite, care prezintă pe toată suprafaţa nervuri (caneluri) de oprire, iar pe partea dreaptă a pieptarului este fixat în nituri un suport de susţinere a lăncii în şarjă, în formă de cârlig. Pentru protejarea părţii superioare a corpului cavalerului, armura este prevazută cu două braconiere fixate de cuirasă, două tasete formate din cinci lame mobile, două spaliere simetrice, cu suprafaţa lisă, cu margini roluite şi nituite, două brasarde complete, formate din armura pentru braţ şi armura pentru antebraţ si două cotiere rotunjite, cu plăcuţe articulate. O mănuşă de mâna stângă, cu degete separate, compuse din plăcuţe mici, articulate şi cu manşetă lungă asigura protecţia mâinii. Pentru membrele inferioare ale călăreţului, sunt prevăzute două armuri de coapsă, semicilindrice, împreună cu două genunchiere bombate, rotunjite, terminate cu două aripioare pentru protejarea articulaţiei; pentru protejarea gambei sunt prevăzute jambiere si moletiere, de formă semicilindrică, articulate cu balamale, terminate cu saboţi de tip “picior de urs”, formaţi din plăcuţe articulate cu nituri şi piele. Peste talia cavalerului este trecută cureaua pentru tocul de susţinere a lăncii, care este confecţionat din piele groasă, de formă cilindrică, şi se poartă pe partea dreaptă (pentru dreptaci), sau pe stânga (pentru stângaci). Armura pentru cal cuprinde un fruntar format din patru plăci din oţel, fixate între ele cu nituri, cele laterale fiind decupate pe conturul capului calului si două orificii pentru urechi, cu protecţii metalice, precum si două viziere semisferice, grilajate; apărătoarea gâtului este formată din plăci metalice articulate cu nituri şi piele, tip “coadă de rac”. Apărătoarea pentru piept este compusă din trei plăci din oţel, de formă trapezoidală, curbate, fixate cu nituri, şi cu margini roluite şi apărătoarea de crupă care este masivă, modelată pe conturul calului, formată din mai multe plăci din oţel. Şaua din piele groasă, prezintă două arcade metalice înalte si este căptuşită cu piele care se prelungeşte în afara şeii şi prezintă terminaţii decupate, cu motive geometrice şi crin heraldic stilizat. Frâul este confecţionat din piele groasă şi parţial acoperit cu protecţii metalice. Conform catalogului Scheürer, armura ecvestră are o vechime de aproximativ 500 de ani şi probabil a fost folosită în turnire, deoarece metalul prezintă deformări mecanice, din vechi, provocate de obiecte ascuţite sau contondente. Ansamblul se caracterizează prin precizia şi acurateţea realizării fiecărei părţi componente a armurilor de cavaler şi de cal, dar mai ales prin asamblarea acestora, formând un tot unitar şi cu continuitate a nervurilor de oprire; marginile, bordate cu nituri şi roluite, asigură o terminaţie estetică armurii, dar şi o ranforsare suplimentară; părţile componente metalice, cu suprafaţa lisă, sunt decorate simplu şi sobru, au-repoussé, cu motive florale (spalierele); pielea care căptuşeşte şaua prezintă prelungiri decupate cu motive vegetale şi crin heraldic stilizat, conferindu-i un aspect decorativ dar si functional, dând astfel un plus de valoare piesei în întregime. Armura ecvestră de turnir, de tip maximilian, este restaurată şi este expusă în Sala mare de arme, de la parterul Castelului Peleş.